Tănase Raluca Mihaela – clasa a-IV-a
Şcoala cu clasele I-VIII-Fântânele, jud. Prahova
Şcoala cu clasele I-VIII-Fântânele, jud. Prahova
Institutor: Zafiu Mariana
Fântânile din Fântânele
Legendă publicată în nr. 1, Anul III din revista Experienţe Culturale, coordonator: înv. Elena Pop - Şcoala George Călinescu - Oneşti
De multă vreme nu mai plouase. Oamenii se uitau cu tristeţe la locurile pârjolite de căldură. Copiii satului se plângeau de sete, iar părinţii se uitau neputincioşi la ei.
Gheorghiţă se trezise cu gândul la apă. „Ce o să facă dacă nu va găsi un izvor cu apă? Oamenii din sat vor muri de sete.”
Cum rătăcea el neştiind încotro s-o apuce, a dat peste o bătrână care căra un vreasc de lemne. Aceasta l-a întrebat ce caută prin locurile acelea.
- Am plecat să caut un izvor de apă pentru oamenii din sat.
Bătrâna l-a rugat să pe băiat să o ajute să ducă să o ajute să ducă vreascul cu lemne acasă. Ajunşi la colba ei, bătrâna îi dă o cană cu apă să bea şi apoi zise:
- Ia acest ciubăr! La prima răscruce la care ajungi, pune ciubărul jos şi dacă el se va umple cu apă, atunci să ştii că locul acela e bun să construieşti o fântână. Apoi să îţi aduci oamenii din sat să locuiască acolo. Acesta va fi un nou început. Cu ajutorul ciubărului vei mai pute face şi alte fântâni.
Gheorghiţă îi mulţumi bătrânei şi îi urmă povaţa.
Datorită lui Gheorghiţă satul nostru dăinuie şi astăzi, fiecare casă are câte o fântână în curte şi se numeşte Fântânele.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu